Agnita, a fost menționată pentru prima oară întrun document din 1280, este un oras al artelor traditionale, faimos datorită vechilor ghilde precum a tabacarilor, pantofarilor, criotorilor, tinichigiilor și olarilor, cu o economie semi-rurală.
Aici există una dintre cele mai vechi biserici fortificate săsești din Transilvania. Construcția ei a început în secolul al XII-lea, cetatea fiind extinsă în mai multe etape ajungând să aibă trei turnuri fortificate cu o curte interioară la sfârșitul secolului al XVII-lea. În centru cetatății există o biserică cu trei nave (nave cu standuri) și de asemenea turnul vestic ( din secolul al XV-lea , aproximativ din anul 1409 ). De asemenea fortificată, biserica a suferit numeroase transformări. Cele patru turnuri ale bisericii fortificate – turnul pantofarilor, turnul criotorilor, turnul fierarilor și turnul tinichigiilor – demonstrează forța econimică a ghilderor, membrii acestora având obligația de a păzi turnurile și porțiuni ale zidurilor în cazul unui conflict armat.
Muzeul orășenesc aflat în biserica-cetate, are o colecție impresionantă de obiecte specifice artei gotice (lăzi în stil Gotic, arhitectură, sculptură, obiecte de ceramică, etc.). În 1466, regele de atunci al Ungariei a acordat orașului Agnita dreptul „ius Gladiator”, însemnând dreptul de a decide singuri asupra pedepsei cu moartea. În același an, localitatea are dreptul de-a păstra jumătate din contingentul de trupe regale pentru a-și apăra orașul împotriva invaziilor, find situat în preajma frontierei de atunci cu Valahia.
