Alba Iulia

Pe vremea Romei, așezarea era numită Apulum.

A doua parte a numelui „Iulia” se referă la to „Iulius” (în maghiară Gyula), viceguvernatorul Transilvaniei. Numele în maghiară Gyulafehérvár înseamă tradus „castelul alb al lui Gyula” sau „orașul alb al lui Iulius” și a fost tradus în slavonă prin „Belgrade” („castelul alb”). Vechea denumire românească de Bălgrad provine din slavonă.

În 955 orașul a fost denumit Gyula dux Civitatem Albam in Ereel. Mai târziu, în Evul Mediu au apărut diferite nume precum Belleggradienesis în 1071, în 1134 Albae Civitatis, în 1153 Belegrada, în 1177 Albensis Ultrasilvanus, în 1199 eccl. Micahelis, în 1200 Albe Transilvane, în 1201 Albe Transsilvane, în 1206 castrum Albens, în 1213 canonicis Albensibus, în 1219 Albensis eccl. Transsylvane, în 1231 B. Michaelis arch. Transsilv., în 1242 Alba Civitas, în 1245 Alba sedes eptus, în 1291 Alba Jula, în 1572 Feyrvar, în 1574 Feyérvár, în 1576 Weissenburg, în 1579 Belugrad, în 1619 Gyula Feyervár, în 1690 Gyula Fehérvár, în 1715 Karlsburg. Pe lângă numele de Karlsburg în Germană se folosea și numele de Weyssenburg.

Centrul Istoric

Catedrala Încoronări

Construită între 1921-1922, catedrala a fost gata la timp pentru încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria ca monarchi ai României Mari la 15 Octombrie 1922.

Catedrala Romano-Catolică, Alba Iulia

În timpul invaziei Mongole din 1241, biserica a fost distrusă. La mijlocul secolului al XIII-lea catedrala a fost reclădită pe vechile fundații, întrun stil tranzitoriu dintre romanic și gotic.

Muzeul de Istorie și Arheologie

Muzeul adăpostește peste 130,000 de exponate de o valoare inestimabilă, organizate cronologic din preistorie până în prezent.

Sala Unirii

– are o valoare istorică prin faptul că aici a avut loc, la 1 Decembrie 1918, întrunirea care a determinat alipirea Transilvaniei la Regatul României.