Mănăstirea de la Cârța dedicată „Beatae Mariae Virgin de Candelis” a aprținut ordinului monastic al Cistercienilor. Privitor la construirea sa, se presupune că a fost contruită între anii 1202-1209 când abația a fost înființată ca metoc al mănăstirii Cisterciene de la Igruș de pe malurile Mureșului inferior. Primul stareț menționat este magister Gocelinus, care a fost de asemenea menționat înlegătură cu biserica din Cisnădioara, și care a venit probabil de la mănăstirea Cisterciană Pontigny.
În secolele al 13-lea și al 14-lea mănăstirea, fiind cel mai estic bastion al lor a fost o abație importantă și influentă. Deși învazia tătară din 1241 și raidurile turcești din 1421,1432,1438 au condus la distrugerea repetată a unor clădiri, mănăstirea a fost refăcută de fiecare dată.
În 1474 mănăstirea este desființată de regele maghiar Matei Corvin, posesiunile sale fiind transferate fortăreței Sibiului. În 1495 clădirile au fost din nou renovate de sfatul orășenesc al Sibiului ,în calitate de patroni ai biesricii. Acum, o parte a aripii sudice a fost transformată în casă parohială.
În 1846 spațiul sacral primește forma pe care o are în prezent, prin adăugarea galeriei cu bolți acoperite cu bolți de lemn pentru orgă. În 1913/1914 Academiade la Budapesta a reparat și restaurat întregul complex. Complexul mănăstiresc original consta dintr-o biserică de dimensiuni mari ( 54m lungime și 20m lățime ) și alte două clădiri, construite pe celelalte teri laturi ale unei curți pătratice.
